În acest al doilea număr al
Revistei veţi găsi aceleaşi tipuri de materiale, respectiv fiscalitate şi contabilitate, dar şi un început de „finanţe”, cu un articol extrem de bine documentat al reputatului monetarist prof. Silviu Cerna.
Editorialul de faţă va abandona, însă, prefaţarea materialelor
Revistei în schimbul comentării ultimei orientări a ANAF în privinţa ajustării şi deductibilităţii TVA de către persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA.
O deosebită importanţă o are comunicatul de presă nr. 1090266 din 12 martie 2010 în ce priveşte regimul TVA al persoanelor fizice care au construit/vândut imobile în nume propriu.
În primul rând, este importantă modalitatea de reglementare, care ar trebui să fie la nivelul legii sau al unei Ordonanţe a Guvernului şi nu la cel al Normelor metodologice (aprobate prin Hotărâre de Guvern), darămite la cel al unui comunicat de presă al ANAF.
În această chestiune, „sistemul” nostru are următoarele probleme:
-încercarea de a percepe TVA asupra unor fapte din trecut, chiar dacă sunt fapte de comerţ, dar sunt operaţiuni finalizate în condiţiile în care autorităţile fiscale nu şi-au făcut cunoscută poziţia la „ora” respectivă (înainte de 2008); or, modificarea „doctrinei administrative” nu este opozabilă contribuabililor de bună credinţă în nicio ţară europeană;
- Guvernul a definit noţiunea de operaţiune ocazională la una singură şi la nivelul normelor metodologice şi nici nu a decis să le impoziteze, deşi Directiva îi oferea această opţiune. Prin urmare, ori impozita toate operaţiunile (şi cele ocazionale), ori le excepta, dar le definea prin lege la un număr raţional, acceptabil (de exemplu, în Ungaria acestea sunt limitate la trei);
- dacă operaţiunile sunt cu TVA, atunci în sistemul de drept din România, când preţul este ferm fixat între părţi (vânzător şi cumpărător), TVA se va scădea din preţul stabilit iniţial, care reflectă contractul dintre părţi şi nicidecum nu se poate adăuga la acesta (în acest sens este şi jurisprudenţa franceză); - dacă se va calcula TVA asupra acestor tranzacţii, atunci „pasul 2” al fiscului va fi acela de a-i declara pe vânzători drept comercianţi conform Codului comercial şi prin urmare îi va impozita şi cu 16% pe venitul net, ca provenind din activitatea comercială. Bazându-se pe probabila lipsă a documentelor justificative ale cheltuielilor efectuate cu realizarea acestor construcţii, se va ajunge la a calcula TVA fără însă să existe documente adecvate pentru a-l deduce şi a calcula 16% impozit pe aproape întregul preţ al vânzării – aceasta deoarece nu vor putea fi produse dovezi ale cheltuielilor de construire.
Probabil că Guvernul are nevoie disperată de bani şi, deşi formal, vrea să îşi repare erorile şi reglementările din trecut, persistă în încercarea de a aplica retroactiv reglementări imprecise şi fără valoare juridică. Aceasta va conduce la „transferul” dosarelor în instanţele noastre, a căror calificare în materia fiscalităţii armonizate este doar la început de drum.
Director Revistă, Prof. univ. dr. Radu Bufan
