Există şi veşti fiscale bune? La ora la care redactez acest editorial, ne aflăm în plină „dramă” bugetară, cu răsturnări de situaţie de la o zi la alta, cu moţiuni de cenzură evitate in extremis şi cu decizii ale Curţii Constituţionale care anulează, pe ultima sută de metri, măsurile de politică fiscală angajate de guvern faţă de creditorii internaţionali.
A venit vacanţa de vară şi totuşi s-au publicat în Monitorul Oficial, pe parcursul unei săptămâni, atât de multe ordonanţe de urgenţă şi ordine date în aplicarea unor legi care anulează scutiri şi instituie obligaţii noi de conformare sau obligaţii mai mari de plată cum am mai văzut doar în perioadele dintre Crăciun şi Anul Nou. Dar asta nu este totul. Ordonanţa care îşi propune să combată evaziunea fiscală a modificat, doar ea, şapte legi importante:
Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea societăţilor comerciale, Legea pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, Regimul vamal al mărfurilor vândute în regim duty-free, legislaţia privind circulaţia pe drumurile publice şi
Legea privind cazierul judiciar. Schimbările sunt atât de dramatice încât nu cred că există un singur cetăţean din România care să nu fi auzit despre măsurile de austeritate bugetară şi noua cotă de
TVA de 24%. În mod normal, aş fi calificat această afirmaţie generalizatoare, excluzând din „mulţimea” informată măcar bebeluşii în pampers, însă cum şi aceşti cetăţeni foarte puţin interesaţi de chestiunile fiscale au fost tangenţial vizaţi de măsurile de austeritate bugetară, este posibil ca şi ei să fi auzit, de la mamele lor, câte ceva despre cele ce se întâmplă.
Este contextul în care mediul de afaceri trebuie să treacă în revistă şi veştile bune, veştile care pot genera aşteptări prudent-realiste, dar pozitive. Dincolo de obiectivul de a rămâne funcţional, de a supravieţui, oamenii de business ar trebui să îşi poată imagina şi un scenariu în care chiar va fi posibil să prospere la nivelurile pre-criză. Cu toate că sunt puţine, veştile bune sunt esenţiale.
În primul rând, a crescut probabilitatea ca această perioadă de instabilitate aiuritoare a legislaţiei fiscale să se încheie. Avem o şansă mai mare decât a avut România vreodată să asistăm la ultimele zile ale unei perioade de heirupism fiscal. Devine operaţională legea responsabilităţii fiscal-bugetare, care impune limitări foarte stricte derapajelor politicianiste de la logica economică, indiferent dacă promotorii se află la guvernare sau în opoziţie. Consiliul fiscal, care va avea sarcina de a acţiona ca un fel de Comisie de Cenzori pentru guvernanţa statului, este dominat de reprezentanţi ai mediului de afaceri şi academic. Membrii lui sunt economişti nominalizaţi din partea BNR, IBR, ARB, Academiei Române şi ASE. Aceştia ar trebui să devină garantul nostru că principiul certitudinii fiscale poate fi apărat în România.
În al doilea rând, este important să vedem că dreptul european contează. Guvernul nostru, care decisese pe 30 mai 2010 să aprobe un proiect de ordonanţă care încalcă legislaţia comunitară, în numele crizei, a renunţat. După cum probabil aţi observat, Guvernul a renunţat la aplicarea TVA pentru achiziţii intracomunitare de bunuri de consum cheie după ce Comisia Europeană l-a atenţionat că aceste prevederi care încalcă flagrant legislaţia UE nu pot fi acceptate. Aşadar, după atenţionarea primită de la Comisia Europeană, ordonanţa de urgenţă privind combaterea evaziunii fiscale a fost rediscutată şi adoptată într-o nouă formă, din care s-au eliminat toate prevederile incriminate de către CE. Vestea bună aici este că recursul la dreptul comunitar şi la instituţiile comunitare este tot mai eficient. Puse în faţa argumentelor şi instituţiilor comunitare, autorităţile româneşti renunţă la poziţiile neconforme, un avantaj de care firmele private şi cetăţenii din România nu profită îndeajuns. Pentru a fi o armă la îndemâna tuturor, legislaţia şi jurisprudenţa comunitară trebuie cunoscute şi înţelese bine. Numai atunci pot fi folosite în disputele cu autorităţile fiscale sau cu statul care emite sau care menţine legislaţia ori procedurile administrative ilegale din punct de vedere comunitar.
Nu în ultimul rând, o veste bună este recenta legiferare a măsurilor de combatere a evaziunii fiscale. Cu toate că pe termen scurt provoacă neplăceri şi contribuabililor cu comportament fiscal şi financiar corect, cum sunt cititorii noştri şi companiile pentru care aceştia lucrează, aceste măsuri vor face dificilă viaţa celor care comit fraudă fiscală sau fraudă pur şi simplu, dacă nu vor curăţa de pe piaţă concurenţa neloială pe care o reprezintă. În România, ca şi în restul lumii de altfel, începe să devină complicat să te mişti liber într-o zonă gri a economiei, să pozezi în agent economic sau om de afaceri aparent legitim, dar să fii, în fapt, implicat în fraude. Şi iresponsabilitatea financiară devine nerentabilă, are consecinţe pe care devine tot mai greu să le eviţi. Iată un lucru pe care cei ce trec în aceste zile prin chinurile înregistrării în nou înfiinţatul registru al operatorilor comunitari ar trebui să şi-l repete întru consolare: un mediu de afaceri curat favorizează companiile care respectă regulile jocului. Acestea ar trebui să se regăsească întărite la sfârşitul acestei crize.
Ca de fiecare dată, vă dorim
lectură plăcută şi cu folos.Romana SCHUSTER
