Regimul juridic al căsătoriei între persoanele de acelaşi sex

Articol publicat în Pandectele Române nr. 3/2015, rubrica Meridiane Juridice.

(Curtea Constituţională a Italiei, decizia nr. 170 din 11 iunie 2014)

Chemată să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea unei dispoziţii relative la încetarea de drept a efectelor căsătoriei de la momentul schimbării sexului unuia dintre soţi (art. 2 şi 4 din Legea nr. 164/1982), Curtea Constituţională italiană a profitat de ocazie pentru a denunţa în mod expres vidul legislativ din domeniul căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex.

Confirmând, pe această cale, competența exclusivă a parlamentului în ce priveşte definirea măsurilor legislative de ocrotire şi recunoaștere a căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex, Curtea motivează legalitatea controlului său pe baza situaţiei „specifice” şi „particulare” a cuplurilor al căror drept nu este recunoscut de ordinea juridică. Sunt subliniate, pe această cale, temeiurile constituţionale ale legislaţiei în domeniu, atât din perspectiv dispoziţiilor efective ale legii fundamentale italiene, dar şi sub aspectul incidenţei dispoziţiilor Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Astfel, necesitatea de o conferi o formă legală drepturilor şi obligaţiilor cuplurilor homosexuale decurge direct din art. 2 al Constituţiei Italiei, care dispune că „Republica trebuie să recunoască şi să garanteze drepturile fundamentale ale omului în cadrul oricărei structuri sociale”. Curtea apreciază că interesul statului de a nu aduce atingere modelului standard al căsătoriei între bărbat şi femeie se opune, în speţă, interesului cuplului care doreşte să menţină legătura maritală chiar şi în situaţia unei schimbări de sex, atunci când desfacerea căsătoriei operează de drept. În opinia judecătorului constituţional, avem de-a face cu o sancţionare excesivă a cuplului căsătorit, în măsura în care dispoziţia atacată implică „sacrificarea integrală a dimensiunii juridice a raportului preexistent” care, în alte state europene, este ocrotit.

Rezultă deci că natura absolută a interdicţiei – neexistând în dreptul italian forme alternative de ocrotire juridică a cuplului – constituie o încălcare a art. 2 din Constituţie. Totuşi, Curtea apreciază că nu este în măsură să procedeze la corectarea textului legislativ atacat (care impune desfacerea de drept a căsătoriei) pentru a-l conforma legii fundamentale, deoarece o asemenea corectură ar implica naşterea unui raport marital între persoane de acelaşi sex, lucru interzis de art. 29 din Constituţie.

În concluzie, instanţa constituţională italiană a constatat neconstituționalitatea art. 2 şi 4 din Legea nr. 164/1982 pe motiv că nu dispoziţii aplicabile în cazul desfacerii căsătoriei pe motiv de schimbare a sexului unuia dintre soţi, în vederea conservării juridice a raportului (fost) marital printr-o altă formă de uniune. Curtea sugerează, în această privinţă, introducerea de către legiuitor a unui regim de uniune civilă, pentru a oferi partenerilor o ocrotire legală corespunzătoare prin drepturi şi obligaţii specifice.