Opinii esențiale despre buna credință în reglementarea noului Cod de procedură civilă

Noua reglementare procedurală a bunei-credințe preia reglementările prevăzute în art. 723 vechiul Cod de procedură civilă și oferă, în plus, precizări și elemente de noutate.

Vom prezenta, în continuare, opiniile extrase din două lucrări de mare valoare, disponibile în modulul Sintact Comentarii: Noul Cod de Procedură Civilă, DELEANU Ion; MITEA Valentin; DELEANU Sergiu și Codul de procedură civilă comentat, BOROI Gabriel și colectiv.

Precizăm că, pe lângă comentariile marilor autori de drept, Sintact oferă și accesul la jurisprudența relevantă, precum și la articole din reviste de drept prestigioase, pentru a ajuta practicianul să cunoască în profunzime modul de aplicare a reglementărilor legale.

Reglementarea actuală:

Art. 12: Buna-credinţă

(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.

(2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.

(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin. (2).

Reglementarea anterioară:

Art. 723

(1) Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

(2) Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.

Elemente de noutate:

  1. Buna credință în executarea obligațiilor procedurale – menționare expresă
  2. Un nou element obiectiv al abuzului de drept procedural: încălcarea drepturile procesuale ale altei părţi
  3. Posibilitatea obținerii daunele morale - menționare expresă
  4. Reglementarea amplă a sancțiunilor: prejudiciile materiale şi morale, amenda judiciară

Noțiuni, concepte și dificultatea definirii lor

Buna-credință, reaua-credință și abuzul de drept sunt noțiuni care au primit, în timp, diferite interpretări. Dificultatea a venit din lipsa de consens asupra criteriilor folosite pentru a le determina, precum și din abstractul noțiunilor aflate la interferența dintre drept și morală.

Malaurie surprinde această realitate într-un mod foarte plastic, vorbind despre Planiol, care a încercat să desființeze teoria abuzului de drept, acuzând-o de verbalism excesiv: „El (Planiol) a eșuat, amprenta unui cuvânt bine ales poate construi o noţiune juridică.” [Malaurie Philippe, Morvan Patrick; trad.: Diana Dănişor, Introducere Generală, Wolters Kluwer, 2011, p. 49] Deci abuzul de drept este o noțiune care fascinează și care, dă loc unor interpretări sau opoziții, în definitiv creatoare: „Abuzul de drept” este sintagmă tradiţională, dar improprie, pentru că de un „drept” nu se poate abuza, dar se poate abuza prin „modul de exercitare” a acestuia ori prin neexercitarea lui”[Deleanu Ion; Mitea Valentin; Deleanu Sergiu, Noul Cod de Procedură Civilă, art. 12, Sintact Comentarii, lucrare apărută la Ed. Hamagiu]

În esență, abuzul de drept acoperă o paletă foarte largă de situații aflate între două extreme: iliceitatea (cu toate criteriile obiective și subiective pe care le cunoaștem) și simpla denaturare a finalității dreptului, sau, utilizarea greșită a acestuia.

„O maximă a lui Cicero îi rezumă spiritul: Summum jus summa injuria, un drept exercitat la extremă produce o extremă injustiţie”. [Malaurie Philippe, Morvan Patrick; trad.: Diana Dănişor, Introducere Generală, Wolters Kluwer, 2011, p. 49]

Exemple de fapte/atitudini ce au fost considerate de-a lungul timpului abuz de drept [Malaurie Philippe, Morvan Patrick; trad.: Diana Dănişor, Introducere Generală, Wolters Kluwer, 2011, p. 50-51]:

-      deturnarea dreptului de la misiunea şi finalitatea sa socială: lipsa unui „motiv legitim” i-ar servi drept criteriu. Cu toate acestea, viceversa nu este valabilă: exercitarea unui drept este legitimă chiar dacă-i cauzează altuia o daună (neminem laedit qui suo jure utitur).
-      în mod subiectiv, comite un abuz titularul unui drept care uzează de acesta cu simpla intenţie de a-i face rău altuia, care se deduce adesea din absenţa unui „interes serios şi legitim”, adică din faptul că actul nu prezintă nicio utilitate pentru el.
-      în mod obiectiv, comite un abuz acela care îndeplineşte un act ce prezintă un caracter anormal, excesiv, chiar dacă nu a fost animat de intenţia de a face rău.
-     când există o rea credinţă caracterizată.
-     când există o deturnare a dreptului de la funcţia sa sau o deturnare de putere.
-     când există o greşeală simplă sau lipsa unui interes legitim.
-     când există doar o daună excesivă.

Elementele bunei-credințe în Noul Cod de procedură civilă

Art. 12 Noul C. pr. civ., preia reglementările din vechiul art. 723 pe care îl dezvoltă tocmai în ceea ce privește criteriile de definire.

Tradițional, în doctrina română, elementele abuzului de drept sunt două – unul de natură obiectivă și unul de natură subiectivă:

a)    Elementul subiectiv: existența relei-credințe, definite ca șicană, intenția de a-l vătăma pe adversar [Boroi Gabriel, colectiv, Codul de procedura civilă comentat, art. 12, Sintact Comentarii lucrare apărută la Ed. Hamangiu].Reaua-credință nu presupune întotdeauna intenția ca formă de vinovăție.
b)    Elementul obiectiv: deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege [Boroi Gabriel, colectiv, Codul de procedura civilă comentat, art. 12, Sintact Comentarii lucrare apărută la Ed. Hamangiu].

Potrivit noii reglementări, se adaugă un criteriu obiectiv esențial, foarte susceptibil de cuantificare: încălcarea drepturilor procedurale ale unei alte părţi.

Condițiile abuzului de drept

În opinia prof. Boroi, condițiile abuzului de drept sunt:

a) autorul actului să fie titularul dreptului procedural în cauză şi să aibă capacitatea procesuală de a-l exercita;
b) dreptul procedural să fie exercitat în limitele sale externe, fixate de lege;
c) dreptul procedural să fie deturnat de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege;
d) dreptul procedural să fie exercitat cu rea-credinţă, titularul său urmărind producerea unui rezultat vătămător părţii adverse prin exercitarea actului de procedură respectiv;
e) exercitarea abuzivă a dreptului procedural să fi produs consecinţa încălcării drepturilor procesuale ale unei alte părţi

În opinia prof. Deleanu, aceste condiții sunt mult mai apropiate de cele ale răspunderii delictuale, fără însă a se confunda cu aceasta:

a) Existenţa unui drept subiectiv sau a unei obligaţii legale;
b) Săvârşirea unei fapte ilicite prin exercitarea sau prin neexercitarea dreptului subiectiv ori a unei obligaţii subiective;
c) Prejudiciul patrimonial sau moral;
d) Raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu;
e) Vinovăţia autorului faptei ilicite.

Distincții utile

1.    Actul abuziv nu se confundă cu actul nelegal

„Constituie, de pildă, un act abuziv introducerea unei cereri de chemare în judecată vădit netemeinică – stabilirea paternităţii unui copil din afara căsătoriei, fără ca reclamanta să fi întreţinut relaţii intime cu pârâtul, în scopul de a-l atrage într-un scandal public, cererea de chemare în judecată respectând însă toate condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru formularea sa valabilă. Dimpotrivă, reprezintă un act de procedură nelegal cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului .”[Boroi Gabriel, colectiv, Codul de procedura civilă comentat, art. 12, Sintact Comentarii lucrare apărută la Ed. Hamangiu]

2.    Abuzul de drept se săvârșește prin acțiune sau omisiune

„În cazul unor „obligaţii procesuale”, ilicitul produs prin neîndeplinirea lor se poate prezenta şi sub forma unei abţineri deliberate, numai pentru a prejudicia astfel drepturile procesuale ale celeilalte părţi. Potrivit art. 10 alin. (1) C. pr. civ., „părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia”. Această obligaţie generală şi pozitivă este indisociabilă nu numai de drepturile procesuale ce revin uneia dintre părţi, dar şi de drepturile procesuale ale celeilalte părţi, toate aceste drepturi şi obligaţii, împreună, semnificând „situaţia juridică” creată prin deschiderea şi desfăşurarea procesului civil, „situaţie” înăuntrul căreia se pot identifica şi varii manifestări abuzive, active sau pasive.”[Deleanu Ion; Mitea Valentin; Deleanu Sergiu, Noul Cod de Procedură Civilă, art. 12, Sintact Comentarii, lucrare apărută la Ed. Universul Juridic]

3.    Abuzul de drept este o sursă distinctă de responsabilitate civilă

„(...) este imposibil de contestat conexiunile ce există între responsabilitatea civilă angajată pe acest temei şi cea delictuală, care, de asemenea, izvorăşte din săvârşirea unei fapte ilicite, dolosivă sau culpabilă, imputabilă unei persoane care are capacitate delictuală. Dar asemenea elemente de conexiune şi altele – constatarea unui prejudiciu, existenţa raportului de cauzalitate între faptă şi rezultatul ei prejudiciabil – nu pot justifica identitatea celor două forme de răspundere.” [Deleanu Ion; Mitea Valentin; Deleanu Sergiu, Noul Cod de Procedură Civilă, art. 12, Sintact Comentarii, lucrare apărută la Ed. Universul Juridic]

4. „Imperativul exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale priveşte deopotrivă drepturile procesuale potestative.[Deleanu Ion; Mitea Valentin; Deleanu Sergiu, Noul Cod de Procedură Civilă, art. 12, Sintact Comentarii, lucrare apărută la Ed. Universul Juridic]

Sancțiuni

Amenda judiciară. Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) se pedepsește cu amendă introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.

Respingerea cererii de judecată ca nefondată nu este abuz de drept:

„Este de menţionat că simplul fapt al respingerii unei cereri de chemare în judecată ca neîntemeiată sau respingerea unei căi de atac ca nefondată, în lipsa întrunirii condiţiilor menţionate anterior, nu conduce la concluzia exercitării abuzive a dreptului de formulare a cererii respective.” [Boroi Gabriel, colectiv, Codul de procedura civilă comentat, art. 12, Sintact Comentarii lucrare apărută la Ed. Hamangiu]

Amenda poate fi aplicată și altor participanți la procesul civil:

„Deşi art. 12 alin. (2) şi (3) C. pr. civ., s-ar părea că are în vedere numai „părţile” din proces, în considerarea şi a prevederilor alin. (1) de la acest articol, care proclamă o regulă generală, precum şi a prevederilor din materia amenzilor judiciare şi a despăgubirilor dispuse pe cale judiciară, trebuie să admitem că exigenţele bunei-credinţe privesc deopotrivă pe toţi ceilalţi participanţi în procesul civil, care, potrivit legii, au drepturi şi/sau obligaţii procesuale.” [Deleanu Ion; Mitea Valentin; Deleanu Sergiu, Noul Cod de Procedură Civilă, art. 12, Sintact Comentarii, lucrare apărută la Ed. Universul Juridic]

Amenda ca sancțiune procedurală poate fi reglementată și în legi speciale

„(...) în contenciosul administrativ, dacă, în urma admiterii acţiunii, în termenul prevăzut în hotărâre sau în cel de 30 de zile, autoritatea administrativă, după caz, nu înlocuieşte, nu modifică sau nu eliberează actul, se aplică conducătorului acelei autorităţi sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalităţi, în condiţiile art. 894 C. pr. civ.” [art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în forma dobândită prin art. 54 din Legea nr. 76/2012]. [Deleanu Ion; Mitea Valentin; Deleanu Sergiu, Noul Cod de Procedură Civilă, art. 12, Sintact Comentarii, lucrare apărută la Ed. Universul Juridic]

Despăgubiri

Partea vătămată poate cere despăgubiri pentru prejudiciu moral și material produs.

„Este de menţionat faptul prevederii exprese a posibilităţii obţinerii de către partea vătămată a daunelor morale pentru un prejudiciu de atare natură produs prin abuzul de drept procedural sau prin neexecutarea obligaţiilor cu rea-credinţă. De asemenea, obligarea părţii la plata daunelor materiale sau morale nu înlătură posibilitatea sancţionării sale cu amendă judiciară, natura juridică a sumelor fiind distinctă – daunele au rol reparator, în timp ce amenda judiciară are funcţie sancţionatorie.” [Boroi Gabriel, colectiv, Codul de procedura civilă comentat, art. 12, Sintact Comentarii lucrare apărută la Ed. Hamangiu]

Exemple de abuz de drept

-      formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare
-      obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi
-      obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit
-      contestarea, cu rea-credinţă, de către autorul ei a scrierii sau semnăturii unui înscris ori a autenticităţii unei înregistrări audio sau video
-      neaducerea la termenul fixat de instanţă a martorului încuviinţat, de către partea care, din motive imputabile, nu şi-a îndeplinit această obligaţie
-      când una dintre părţi a introdus, cu rea-credinţă, o contestaţie la executare

Pentru mai multe informații și analize, vă recomandăm ca în documentarea  Dvs. juridică să utilizați pachetele Sintact Comentarii. Solicitați demo personalizat aici >>

Comentează pe blog aici >>