Noi frontiere ale răspunderii civile

Interviu cu Marius Şcheaua realizat de Mihaela Mocanu, redactor-şef al Revistei Române de Drept al Afacerilor.

Publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2015.

Revista Română de Drept al Afacerilor: Bună ziua, Marius Șcheaua, bun-venit, sau, mai degrabă revenit la Revista Română de Drept al Afacerilor. Mă bucur că pot vorbi cu unul dintre primii, dacă nu chiar cu primul autor al unui comentariu pe articole a legii societăților. Aș propune să începem cu un rezumat al activităților de cercetare științifică ale avocatului Marius Șcheaua, iar apoi să ajungem să discutăm despre răspunderea civilă și care este principalul motiv al interesului spre acest domeniu al dreptului civil și de ce ar fi necesară reformarea acesteia în dreptul român. Conferința ce se va organiza la sfârșitul lunii mai la Timișoara, intitulată „Reforma răspunderii civile în România - deziderat sau realitate?” în colaborare cu facultatea de drept a Universității Savoie din Chambery, pare să fie un debut al unei serii de intervenții pe această temă.

Marius Șcheaua: Este, cred, primul comentariu pe articole realizat la un nivel științific acceptabil. Mai apăruse un comentariu pe articole, pe care de altfel l-am și citat, dar acela nu era, după mine, un studiu științific.

În ceea ce privește activitățile mele de cercetare, ei bine, în primul rând, am fost, după cum știi, precursorul (antecesorul?) tău la RRDA; am fost primul redactor-șef al revistei, denumirea și conceptul acesteia aparținându-mi. Dar asta e altă poveste…

Apoi, am condus, ca director, timp de patru ani, revista Pandectele Române. Știu că ceea ce spun eu se situează, mai degrabă, pe tărâmul activității publicistice, dar eu cred că, așa cum am înțeles eu rolul de „conducător” de revistă, am contribuit și la activitatea de cercetare. Am încercat mereu să asigur un nivel științific materialelor publicate, să propun teme de analiză etc. Am evitat cu obstinație publicarea materialelor de genul „nu știu ce.... pe înțelesul tuturor”. E vorba, totuși, de reviste științifice.

R.R.D.A.: Sunt întru-totul de acord, munca unui redactor-șef al unei publicații științifice implică responsabilitate, fiind vorba despre un proces formator al celor care activează în domeniu și, aș adăuga eu, presupune multă dăruire.

M.Ș.: Apoi, între 2011 și 2013 am făcut parte dintr-un grup de experți străini care a realizat, sub egida Universite Lyon III JEAN MOULIN, un raport pentru Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești (sper că am dat denumirea corectă) din Franța, asupra desfacerii căsătoriei în dreptul comparat (Acordul Roma III). Colaborez cu GRERCA (Group Européen de Recherche en Responsabilité Civile et Assurance); studiul prezentat la conferința organizată de GRERCA în septembrie 2013 la Louvain (Belgia) este în curs de apariție în cartea conferinței. Are ca temă obligația medicului de a obține consimțământul lămurit al pacientului în cazul oricărui act terapeutic pe care îl săvârșește.

În fine, în prezent, proiectul cel mai important la care lucrez este Noul Cod Civil COMENTAT: coordonez un colectiv de autori (Mugurel Marius Oprescu, Mihaela Adriana Oprescu, Radu Rizoiu, Sebastian Bodu, Gabriela Florescu, Lavinia Tec, Cornel Popa ș.a., precum și, dacă nu aveți nimic împotrivă, Marius Șcheaua). Va fi o lucrare în mai multe volume (probabil, patru, dacă nu chiar cinci) a cărei publicare se va întinde pe mai mulți ani. Mi-aș fi dorit să apară toată lucrarea, dar, din păcate, în România nu se poate trăi din scris, fiecare autor desfășoară o serie de alte activități (didactice, practice) și nu se poate sustrage de la acestea pentru un an sau doi, pentru a se dedica în întregime lucrului la Cod.

R.R.D.A.: Vă rog să spuneți cititorilor noștri ce aduce altfel comentariul pe care îl pregătiți și când credeți că va apărea?

M.Ș.: Ceea ce cred că reprezintă o noutate la această lucrare este faptul că ea nu mai este structurată în ordinea numerică a articolelor, de la art. 1 până la ultimul, ci este pe materii, corespunzând diferitelor discipline de drept, așa cum se studiază ele în facultățile de drept din România (și din alte țări europene, de altfel): dreptul familiei, introducere în dreptul civil (sau teoria generală a dreptului civil) și persoanele, bunurile (drepturile reale) și obligațiile etc. Sper să fie agreată de cititori această modalitate, așa încât acest element de noutate să nu fie o piedică în calea acceptării lucrării, ci, dimpotrivă, un plus. Sigur, în cadrul fiecărui volum materia este tratată în ordinea numerică a articolelor. Oricum, acest mod mi se pare că asigură o corelare mai lesnicioasă cu tratatele sau cursurile de drept. La sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie va apărea volumul I, FAMILIA, autorii fiind M.M. Oprescu și M.A. Oprescu.

Ajung și la modul în care am devenit interesat de domeniul răspunderii civile, „trădând”, să zicem, societățile comerciale.Tu cunoști pasiunea mea pentru munte, schi, zăpadă. Am fost salvator montan voluntar la SALVAMONT Bușteni aproape zece ani, am făcut parte din comisia juridică a Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, am condus comisia de avalanșă din Clubul Alpin Român, iar în prezent sunt membru ANENA (Association Nationale pour l Etude de la Neige et des Avalanches) din Franța, cu sediul la Grenoble. Pentru că, dacă spui zăpadă și schi, trebuie să te gândești automat la avalanșe și, mai ales, la cum să te aperi de efectele lor dezastruoase. Așa am ajuns să fiu preocupat de, să-i spunem cealaltă față a medaliei, de răspunderea ce trebuie să intervină atunci când acțiunile preventive nu au fost întreprinse sau nu au dat rezultatele urmărite (din vina cuiva). În acest fel, când m-am înscris la un doctorat la Lyon (Universite Lyon III Jean Moulin) și s-a pus problema alegerii temei de cercetare pentru teză, m-am gândit că pot îmbina cele două pasiuni, dreptul și muntele (zăpada, schiul etc.). Tema tezei a fost „Răspunderea civilă în situații de risc natural. Privire asupra dreptului francez și român”. Din păcate, din motive asupra cărora nu este locul să insist aici, teza nu a fost scrisă, după parcurgerea celor trei ani de școală doctorală, renunțând.

R.R.D.A.: Presupun că interesul pentru tematică a rămas, însă, intact.

M.Ș.: Da, a rămas interesul pentru răspunderea civilă. Și așa am ajuns să constat că în lumea juridică românească acest domeniu este rămas mult în urmă în comparație cu alte țări europene. Mi s-a întâmplat să discut despre tema pe care mi-o alesesem pentru teză cu persoane din mediul academic și remarca stupefiantă a unora a fost „Dar despre ce răspundere vorbești? În situații de risc natural e forță majoră”.

R.R.D.A.: Dar în practică, se simte aceeași atitudine?

M.Ș.: Și ca avocat mi s-a întâmplat să mă lovesc de o concepție extrem de rigidă (ca să folosesc un eufemism) asupra răspunderii civile. De regulă, cererea de dezdăunare îți este respinsă fie pentru că prejudiciul nu este cert, fie pentru că nu ai dovedit legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Dacă nu cumva se consideră că nu ai făcut dovada vinovăției.

Pe de altă parte, am fost în bună măsură dezamăgit de modul cum a fost reglementată răspunderea în Noul Cod Civil. S-a ratat ocazia de a avea o reglementare modernă, la curent cu progresele făcute în dreptul celorlalte țări europene, care să curme controversele apărute de-a lungul timpului (mai ales „la ei”, mai puțin „la noi”). Sigur, sunt și dispoziții bine-venite, cum ar fi consacrarea legală a răspunderii pentru pierderea unor șanse; în schimb, mi se pare că reglementarea răspunderii părinților pentru fapta copiilor lor minori nu schimbă mare lucru față de dispozițiile Vechiului Cod Civil.

Revin la domeniile răspunderii civile, să le spunem, de nișă: răspunderea medicală, răspunderea în situații de risc natural etc. Vezi tu, statul român gestionează foarte prost sau nu gestionează de loc situațiile de urgență, riscurile naturale, ceea ce constituie o sursă serioasă de cazuri de răspundere civilă. Din păcate, cum spuneam, împrejurările în care asemenea cazuri ajung în instanță sunt extrem de puține, în special datorită atitudinii descurajante a instanțelor. Adu-ți aminte că atunci când o instanță a obligat CANDR să plătească despăgubiri de un milion de euro unei tinere care și-a pierdut un braț într-un accident datorat neîndeplinirii obligațiilor de către CANDR, faptul a fost considerat un eveniment epocal (sigur, și datorită mărimii despăgubirii). Dar în alte părți așa ceva reprezintă normalitatea. Tot o premieră a fost și condamnarea penală și obligarea la despăgubiri civile a organizatorilor unui concurs de schi-alpinism care s-a soldat cu un accident de avalanșă ce a provocat moartea a cinci sportivi. Inițial, se dispusese neînceperea urmăririi penale și numai stăruințele extraordinare ale soției unuia dintre decedați au făcut să se ajungă până la urmă la hotărârea despre care vorbesc. Felicitări judecătorilor de la Tribunalul Prahova care au reușit să spargă gheața. Dar știai că la Davos se organizează, între 1-3 iunie un seminar internațional cu tema „Avalanșele și dreptul”? Anul acesta este la a doua ediție. În domeniul răspunderii medicale lucrurile au început să se miște ceva mai vizibil, dar și aici este mult de făcut.

R.R.D.A.: Nu, nu știam. Și mărturisesc că nici de condamnarea organizatorilor concursului care s-a soldat cu victime nu știam. Mi se pare că sunt semne încurajatoare, totuși.

M.Ș.: Prin conferința de la Timișoara, sper să impulsionăm cumva lucrurile. Adică să trezim interesul juriștilor români pentru răspunderea civilă, în special pentru cea extracontractuală. Și pentru aceste domenii în care poate interveni răspunderea, domenii pe care le-am denumit de nișă. De aceea, solicitarea mea pentru invitații francezi de la Universite de Savoie (printre care se află profesorul Philippe Brun, un nume deja consacrat în dreptul răspunderii civile din Franța, deși face parte dintr-o generație mai tânără) a fost ca una dintre temele abordate să fie „Schi și răspundere”. Va trata această temă Elsa Burdin. Mi-aș dori să ia naștere un curent, sau o școală de drept al răspunderii civile, dacă nu sună prea pompos. De fapt, intenția este de a înființa un centru sau un institut de cercetări franco-român în domeniul răspunderii civile, fondatori fiind cele două facultăți de drept: cea din Chambery și cea din Timișoara. Discuțiile s-au împotmolit pentru că Universitatea din Savoia mai are un acord de colaborare cu o universitate din România. Sper să găsim o soluție și după conferință să începem să punem pe picioare institutul. Oricum, pentru a răspunde la întrebarea ta, da, sper ca această conferință să fie doar debutul unei serii de manifestări.

R.R.D.A.: Marius Șcheaua, aminteam mai devreme de bogata experiență în practicarea avocaturii, cum a evoluat, în ansamblu practicarea avocaturii? Dar felul în care se comportă judecătorii în sala de judecată?

M.Ș.: Cred că, din păcate, pledoaria a murit. O pledoarie strălucită nu mai interesează pe nimeni. Se pune tot mai mult accent pe etapa scrisă. Toată lumea depune concluzii scrise, că este sau nu nevoie. Sigur, de multe ori judecătorii chiar nu au timp să asculte o pledoarie, datorită ședințelor foarte încărcate. Dar este și o obișnuință pe care au căpătat-o în timp. S-au obișnuit să creadă că nu au timp să urmărească o pledoarie. În momentul de față sunt doar câteva instanțe în țară foarte aglomerate. Pe de altă parte, nici avocații nu mai sunt preocupați să își dezvolte astfel de aptitudini. Sunt tot mai numeroase situațiile când la un dosar lucrează mulți avocați, de cele mai multe ori mediocri, dar fiind mulți, până la urmă iese ceva. Ideea strălucitoare, construcția ingenioasă, ca să nu mai vorbesc de talentul oratoric, sunt excluse din ecuația aceasta.

R.R.D.A.: Probabil că este o evoluție, care ține într-un firesc al lucrurilor pasul cu societatea în care trăim… Mulțumesc, Marius Șcheaua pentru această discuție, pentru reîntoarcerea la Revista Română de Drept al Afacerilor, pentru că ai avut ideea înființării ei – și ai și pus-o în practică – și iată, că peste ani, aici ne revedem. Succes, așteptăm cu interes și rezultatele lucrărilor de cercetare în domeniul răspunderii civile!

Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2015 va fi disponibilă în curând pe www.wolterskluwer.ro.

Comentează pe blog aici>>