Hotărârea din 10 martie 2015 – condamnarea Turciei pentru încălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie)

Hotărârea din 10 martie 2015 – condamnarea Turciei pentru încălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), prin refuzul autorităţilor de a acorda o autorizaţie de schimbare a sexului unei persoane transsexuale, pe motiv că aceasta nu se afla într-o incapacitate definitivă de a procrea.

Articol publicat în Pandectele Române nr. 6/1015. Autor: Andrei DUȚU

Prin hotărarea pronunţată in dosarul nr. 14793/08, la 10 martie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabileşte că dreptul persoanelor transsexuale de a se bucura in mod deplin de dreptul la dezvoltare personală şi la integritate fizică şi morală, nu trebuie considerat o chestiune controversată. Curtea apreciază că, presupunand, prin absurd, că respingerea cererii iniţiale a reclamantului de acces la operaţie de schimbare de sex ar fi fost intemeiată pe un motiv pertinent, acesta nu ar fi fost însă şi suficient. Ingerinţa rezultată astfel, asupra dreptului la respectarea vieţii private, nu se impune ca „necesară” in cadrul unei societăţi democratice. Negandu-i reclamantului, timp de mai mulţi ani, posibilitatea de a avea acces la o asemenea intervenţie, statul turc a incălcat dreptul acestuia la respectarea vieţii private.

Curtea constată că sistemul turcesc de drept recunoaşte persoanelor transsexuale, care indeplinesc condiţiile legale, nu numai dreptul de a-şi schimba sexul, dar şi cel de a obţine recunoaşterea juridică a genului nou dobandit, prin modificarea stării civile. Totuşi, art. 40 C. civ. turc condiţionează această posibilitate de incapacitatea biologică definitivă de a procrea, condiţie neindeplinită in speţă, fapt care a dus la respingerea solicitării reclamantului.

În acelaşi timp, guvernul turc a susţinut faptul că incadrarea intervenţiilor suferite de reclamant in categoria celor de conversiune sexuală ţine de domeniul ocrotirii interesului general şi are ca scop evitarea banalizării acestor intervenţii, in sensul deturnării acestora in interesul prostituţiei.

Însă aceste argumente au fost respinse de către Curte care, recunoscand interesele legitime ale legiuitorului turc, de a ocroti sănătatea publică şi pe indivizii preocupaţi de riscurile reprezentate pe care le reprezintă aceste intervenţii pentru integritatea fizică şi psihică a persoanei, constată că din procedura derulată in faţa jurisdicţiilor naţionale rezultă o limitare a libertăţii reclamantului de a-şi defini apartenenţa sexuală, libertate ce constituie un element esenţial al dreptului la autodeterminare.

Revista Pandectele Române nr. 6/1015 poate fi comandată aici >>

Detalii privind abonamentul la revista Pandectele Române aici >>