Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitorului

Condiţii. Creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Valoarea-prag prevăzută de art. 3 pct. 72 din Legea nr. 85/2014

Extras din articolul cu același titlu din Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 3/2015. Autor: Florin MOŢIU

Legea nr. 85/2014, art. 3, art. 66, art. 67

În cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii insolvenţei trebuie dovedită existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva acestuia, care să depăşească valoarea-prag prevăzută de art. 3 pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

Depunerea listei de creditori și înregistrarea creanțelor acestora în evidențele contabile ale debitoarei sunt necesare şi suficiente pentru a se putea constata îndeplinirea condiţiilor legale pentru deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitoarei, nefiind necesară și depunerea unor titluri executorii cu privire la aceste creanţe.

(Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, decizia nr. 181/A din 19 februarie 2015, pronunţată în dosarul nr. 7376/30/2014)

Prin sentinţa civilă nr. 2874 din 11 decembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7376/30/2014, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, formulată de debitoarea S.C. C. S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că debitoarea ar fi făcut dovada că împotriva averii sale există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care este de cel puţin 40.000 lei.

Astfel, la dosar, deşi s-a depus o listă cu creditorii si creanţele pe care aceştia le-ar avea împotriva debitoarei, acestea nu au fost dovedite cu titluri executorii din care să rezulte că aceste creanţe ar fi certe, lichide şi exigibile. Din fişele de cont nu rezultă cu exactitate datoria pe care o are debitoarea la diverşi creditori, iar pe de altă parte acestea nu pot face dovada existenţei acestor creanţe decât coroborate cu alte mijloace de probă.

În ceea ce priveşte creanţele bugetare, debitoarea nu a depus la dosar titluri executorii sau alte înscrisuri prin care să dovedească existenţa unor creanţe care să depăşească valoarea-prag de 40.000 lei.

În consecinţă, văzând că scopul Legii nr. 85/2014 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi că deschiderea acestei proceduri se poate cere doar de către un debitor aflat în insolvenţă, pentru o creanţă de cel puţin 40.000 lei, instanţa a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 punctul 72 din Legea nr. 85/2014 în ceea ce priveşte valoarea-prag.

Împotriva acestei sentinţei a formulat apel debitoarea S.C. C. S.R.L. Timişoara prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi rejudecarea pe fond a cererii, admiterea acesteia aşa cum a fost formulată; în subsidiar s-a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivare s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei. Prima instanţă nu a avut în vedere că prevederile Legii speciale nr. 85/2014 se completează cu prevederile art. 200 C. pr. civ.

Menţionează că nu a primit nicio adresă de la instanţă prin care să pună în vedere debitoarei să depună la dosarul cauzei titlurile executorii din care să rezulte că există o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care depăşeşte valoarea prag de 40.000 lei prevăzuta de Legea nr. 85/2014.

În speţă, instanţa nu a pus în vedere debitoarei să completeze cererea, astfel consideră că aceasta ar fi trebuit să dispună toate măsurile prevăzute de lege pentru a asigura dreptul la un proces echitabil prevăzut de legislaţia naţională, dar şi în tratatele şi pactele internaţionale la care România este parte.

Astfel, consideră că judecătorul ar fi putut pune în vedere debitoarei să depună la dosarul cauzei titlurile executorii invocate tocmai pentru a respecta unul din principiile de bază ale procedurii civile, anume acela al rolului activ al judecătorului în desfăşurarea judecăţii.

Mai mult decât atât, aprofundând prevederile art. 67 din Legea nr. 85/2014 înţelege să semnaleze instanţei de apel faptul că societatea a depus toate actele prevăzute de lege în sarcina sa, astfel că instanţa de fond nu era îndreptăţită să respingă cererea de intrare în procedura insolventei, fără a solicita eventuale documente suplimentare prevederilor legale.

Analizând apelul de faţă, prin prisma criticilor formulate de apelantă şi a prevederilor art. 466 şi urm. C. pr. civ., Curtea de Apel Timişoara a constatat că acesta este întemeiat.

Astfel, potrivit art. 67 din Legea nr. 85/2014, „(1) cererea debitorului de deschidere a procedurii insolvenței trebuie să fie însoţită de următoarele acte:

a) ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
b) lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
c) lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
d) lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive;
e) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
f) lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
g) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale;
h) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
i) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
j) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de prezenta lege în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;
k) un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise;
l) o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea acestora;
m) dovada codului unic de înregistrare;
n) dovada notificării organului fiscal competent.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se depun odată cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic. Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a) - g), k), l), m) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d), precum şi a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Nedepunerea documentelor prevăzute la lit. h), i) şi j) este sancţionată cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare”.

Curtea a observat că prima instanță a respins cererea debitoarei de deschidere a procedurii insolvenţei cu motivarea că din înscrisurile de la dosar nu rezultă că debitoarea ar fi făcut dovada că împotriva averii sale exista o creanţă certă, lichidă și exigibilă de cel puţin 40.000 lei şi că, deși s-a depus o listă cu creditorii și creanţele pe care aceştia le-ar avea împotriva debitoarei, acestea nu au fost dovedite cu titluri executorii din care să rezulte că aceste creanţe ar fi certe, lichide și exigibile.

Curtea a constatat că o asemenea cerinţă, reţinută de judecătorul sindic, nu este prevăzută de lege. Astfel, motivul reținut de judecătorul sindic nu este însușit și de instanța de control judiciar, care, având în vedere prevederile art. 67 din Legea nr. 85/2014, a apreciat că depunerea listei de creditori și înregistrarea creanțelor în evidențele contabile ale debitoarei sunt necesare şi suficiente pentru a se putea constata îndeplinirea condiţiilor legale pentru deschiderea procedurii insolvenţei la cererea debitoarei, nefiind necesară și depunerea unor titluri executorii, care de altfel nu sunt cerute nici în cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de către creditori.

Aşa fiind, în condiţiile în care, în prezenta cauză, debitoarea a făcut dovada existenţei unor datorii mai mari de valoarea-prag prevăzută de art. 3 pct. 72 din Legea nr. 85/2014, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 66 şi art. 67 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic ar fi trebuit să dea eficienţă prevederilor art. 71 din lege şi să dispună deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.

În consecinţă, faţă de faptul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare şi întrucât deschiderea procedurii insolvenţei este atributul exclusiv al judecătorului sindic, în baza art. 43 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 Curtea a admis apelul declarat de debitoare, a anulat hotărârea apelată şi a trimis cauza la judecătorul sindic de la Tribunalul Timiş pentru deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoare.

Comentează pe blog >>