În anul 2010, discuţiile publice din România în materie de fiscalitate continuă marile teme ale anului trecut, dar aduc în prim-plan şi subiecte noi, antrenând mediul de afaceri, analiştii economici, politicienii şi cetăţenii de rând. Capitolul de TVA a fost mereu bogat în subiecte care au stârnit controverse, uneori datorită importanţei TVA ca sursă de venituri la bugetul statului, a misiunii de "colector de TVA" în slujba statului pe care o îndeplinesc persoanele impozabile, iar alteori din cauza aspectelor destul de tehnice care caracterizează fenomenul TVA.
In 2010, public discussions on taxation matters in Romania are continuing the major themes approached last year, by also bringing to the fore new topics, that involve the business environment, business analysts, politicians as well as ordinary citizens. The VAT chapter has always been rich in topics that have sparked controversy, sometimes because of the importance of the VAT as a source of revenue for the state budget, of the mission of "VAT collector" for the state that taxpayers accomplish, and other times due to the quite technical aspects that characterize the phenomenon of VAT.Deşi după integrarea României în Uniunea Europeană (UE) şi armonizarea legislaţiei de TVA, a devenit evident că TVA nu se rezumă la cota de impunere (una din glumele specialiştilor în TVA vine din rândurile necunoscătorilor: "Ce-i aşa greu în TVA? 19%!"), cota de TVA este totuşi importantă. Dovadă este şi faptul că am trecut de la dezbaterea privind reducerea cotei de TVA la anumite produse de bază (pentru a proteja categoriile defavorizate de consumatori, a încuraja consumul şi a spori veniturile statului) până la recenta dilemă legată de creşterea cotei de TVA ca posibilă măsură pentru scăderea deficitului bugetar în perioada de recesiune economică. În anul 2009, atenţia s-a îndreptat spre problemele cu care se confruntă plătitorii de TVA, unul dintre subiectele intens mediatizate fiind dificultăţile întâmpinate de stat în demersurile de a-şi onora în mod eficient şi în termenele prescrise de lege obligaţiile faţă de persoanele impozabile cu deconturi cu sume negative de TVA sau cei nestabiliţi în România care solicită rambursarea TVA suportată în România.
Modul în care TVA afectează cash flow-ul persoanelor impozabile a aprins spiritele în mediul de afaceri şi în presa românească, mai ales în contextul crizei acute de lichidităţi. Dar pentru că blocajele din mecanismul de rambursare a TVA nu se rezolvă uşor (chiar dacă Guvernul a încercat să ia anumite măsuri în acest sens), mediul de afaceri, sprijinit de legislativ, a continuat să vină cu idei noi pentru a uşura presiunea pe care TVA o exercită asupra persoanelor impozabile.
Astfel, deşi Comisia economică a emis cu majoritate de voturi avizul său negativ, la 31 martie 2010 Senatul României a aprobat proiectul de lege pentru modificarea
Codului fiscal, care are ca scop schimbarea regulii privind exigibilitatea TVA. Comisia economică anticipează un impact bugetar puternic negativ pe care l-ar putea avea această schimbare. Într-adevăr, există anumite tipuri de tranzacţii care în noul sistem propus ar amâna plata TVA la buget şi în consecinţă ar transfera problemele de cash flow de la "colectorii de TVA" către bugetul statului, în calitatea sa de beneficiar al veniturilor din TVA. Câteva exemple ar fi vânzările în rate către populaţie sau către persoane care nu au dreptul de deducere a TVA, vânzările pe credit comercial, tranzacţiile cu valori mari (livrările de bunuri imobile, lucrările de construcţii-montaj) sau cele cu plata amânată etc.
În prezent, dreptul statului de a percepe TVA ia naştere la data livrării de bunuri şi prestării de servicii (sau la data încasării unui avans sau emiterii facturii, anterior livrării de bunuri sau prestării de servicii). La aceeaşi dată intervine şi dreptul persoanelor impozabile de a deduce TVA pentru achiziţiile de bunuri şi servicii. Actuala regulă este în principiu în acord cu Directiva de TVA a UE. Noua regulă propusă de Senat prevede că exigibilitatea TVA intervine la data încasării facturii. Cuantumul taxei de plată se va stabili proporţional cu valoarea încasărilor efective din totalul facturat. În consecinţă, şi dreptul de deducere ar interveni la data plăţii facturii şi va putea fi exercitat în baza documentului justificativ de plată a facturii.
Proiectul Senatului urmăreşte eliminarea presiunii asupra "colectorilor de TVA", care în prezent "finanţează" din surse proprii bugetul statului (cel puţin temporar) în cazul în care facturile nu sunt plătite imediat sau în cazul în care intervine riscul de insolvenţă a clientului. Noul sistem este avantajos pentru persoanele impozabile care acordă credit comercial clienţilor, fără a putea negocia aceleaşi termene de plată cu furnizorii. Vor fi avantajaţi şi cei care fac vânzări în rate. În acelaşi timp, trebuie ţinut cont de faptul că acest sistem ar elimina avantajul de cash flow de care beneficiază persoanele impozabile care în prezent exercită dreptul de deducere al TVA înainte de a achita facturile furnizorilor şi care sunt de regulă în poziţie de plată a TVA.
Mai mult decât atât, în viziunea iniţiatorilor, acest proiect va contribui la "reducerea posibilităţilor realizării rambursărilor necuvenite de TVA (drepturi create artificial), în condiţiile în care, în prezent, se mai emit facturi între agenţi economici/contribuabili, cu interesul reducerii obligaţiilor de plată faţă de bugetul de stat". Un alt argument al iniţiatorilor în favoarea noului sistem este exemplul pozitiv al altor state membre, fiind prezentat cazul Marii Britanii, unde sistemul este aplicat de companiile care au cifra de afaceri sub un prag stabilit prin lege.
Proiectul de lege aprobat în Senat pentru modificarea
Codului fiscal a transpus principiile de bază ale noului sistem, abrogând regulile existente de exigibilitate pentru anumite tranzacţii specifice (cum ar fi contractele de consignaţie, bunurile transmise clientului în vederea testării, stocurile la dispoziţia clientului). Totuşi, proiectul de lege păstrează o parte din prevederile şi clarificările relevante pentru actualul sistem (cum ar fi data la care se consideră că se realizează livrarea de bunuri şi prestarea de servicii), care, în contextul noului sistem propus, ar fi redundante şi ar crea confuzii şi dificultăţi în aplicarea legii.
O modificare importantă care se desprinde din proiectul de lege este eliminarea exigibilităţii la data încasării avansului sau emiterii facturii. Este, în principiu, o modificare explicabilă în contextul noului sistem. Totuşi, în lipsa unor clarificări sau norme de aplicare eficiente, am putea asista la abuzuri cum ar fi plata integrală (a unui avans) fără factură pentru a evita plata TVA la buget de către furnizor (în special în cazul livrărilor către persoane care nu au drept de deducere a TVA sau către cele care într-un context anume s-ar putea să nu aibă interesul imediat de a deduce TVA plătită către furnizor).
Contrar previziunilor iniţiatorilor, tranzacţiile artificiale pe bază de factură şi plată fără obiect, folosite în practică pentru a rezolva problemele temporare de cash flow (în special, la îndemână companiilor afiliate), nu ar putea fi eliminate în totalitate, dar ar putea fi mai greu de instrumentat.
O dificultate practică ar crea avansurile încasate pentru care furnizorul emite factura către client până pe data de 15 a lunii următoare. În lipsa unei facturi, furnizorul ar avea un avantaj temporar de cash flow, iar cumpărătorul ar fi dezavantajat pentru că nu ar putea deduce imediat suma de TVA plătită. În general, aspectele practice pe care le ridică noul sistem sunt multiple şi greu de anticipat. De aceea, elaborarea normelor de aplicare aferente ar putea deveni călcâiul lui Ahile al sistemului propus.
Nu în ultimul rând, noul sistem va genera dificultăţi şi pentru organele de control, inspecţiile fiscale riscând să devină şi mai anevoioase. Având în vedere faptul că exercitarea dreptului de deducere a cumpărătorului se vrea corelat cu încasarea plăţii de către furnizor, se pot aştepta mai multe controale încrucişate şi suspendări ale inspecţiilor fiscale. În final, dacă procesul de inspecţie fiscală nu va deveni mai eficient, persoanele impozabile vor întâmpina dificultăţi majore în obţinerea rambursării de TVA cu control anticipat (în condiţiile în care, în practica curentă, rambursările de TVA sunt deja un proces extrem de lent).
Totuşi, cel mai delicat moment al întregii discuţii este faptul că […].
Puteți citi în integralitate acest articol în cadrul Revistei Monitorul Fiscalității Internaționale nr. 5/ 2010 
