Conflictele de muncă

Consideraţii privind competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona conflictele de muncă

prof. univ. dr. Alexandru Å¢ICLEA  

Resume  

Selon l'article 284, alinea 2 du Code du travail, les demandes concernant les conflits du travail sont portees devant la juridiction competente dans le ressort duquel le requerant a son domicile ou sa residence ou, selon le cas, le siege.
L'article 72 de la Loi n° 168/1999 relative au reglement des conflits du travail prevoit: "les demandes concernant le reglement des conflits de droits sont portees devant la juridiction competente dans le ressort duquel l'unite a son siege".
La contradiction entre les deux textes de loi est evidente. Par consequent, la solution de ce conflit de lois et, par suite, la determination de la juridiction competente en la matiere s'impose. Mots clef: l'article 284, alinea 2 du Code du travail, les conflits du travail, l'article 72 de la Loi n° 168/1999, la solution de ce conflit, la determination de la juridiction competente.  

1. Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile privind conflictele de muncă se adresează instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluÅ£ionarea conflictelor de muncă dispune: "cererile referitoare la soluÅ£ionarea conflictelor de drepturi se adresează instanÅ£ei judecătoreÅŸti competente în a cărei circumscripÅ£ie îşi are sediul unitatea¹".

¹ Åži alte acte normative care stabilesc expres competenÅ£a teritorială a judecătoriei în raport cu sediul unităţii în care îşi desfăşoară (sau ÅŸi-a desfăşurat) activitatea salariatul în cauză, de exemplu:
- art. 8 alin. (2) din Decretul nr. 92/1976 stabileşte competenţa teritorială a judecătoriei în a cărei rază teritorială se află unitatea care refuză eliberarea carnetului de muncă;
- art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prevede: constatarea îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor sindicale este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul unităţii;
- art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor dispune că plângerea împotriva sancţiunilor contravenţionale se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită fapta. În aplicarea acestui text s-a decis că, de vreme ce neîndeplinirea obligaţiei de încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, contravenţia nu poate fi săvârşită decât la sediul acestuia, şi nu la sediul unui punct de lucru (Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1078/2008, în P. Bejan, G.G. Shmutzer, Dreptul muncii, Jurisprudenţă 2008-2009, Ed. Moroşan, Bucureşti, 2010, p. 253).

Este evidentă contradicţia dintre cele două texte; în timp ce, conform Codului muncii, competenţa teritorială se determină în funcţie de domiciliul/reşedinţa/sediul reclamantului (care poate fi salariatul, de regulă, dar şi angajatorul) în temeiul Legii nr. 168/1999, indiferent cine este reclamantul, competenţa în discuţie aparţine numai instanţei în circumscripţia căreia îşi are sediul unitatea (deci, angajatorul).
Se pune astfel problema soluţionării conflictului între două acte normative şi, pe cale de consecinţă, determinarea instanţei competente. 2. Situaţia relevantă în cele ce preced a creat reale dificultăţi în practică.
Drept urmare, a fost sesizată Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra neconstituţionalităţii art. 294 alin. (2) coroborat uneori cu art. 298 alin. (2) C. muncii, precum şi asupra necorelării textelor în discuţie.
Curtea ConstituÅ£ională, însă, a reÅ£inut că "eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispoziÅ£iile Legii nr. 168/1999 ÅŸi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituÅ£ionalitate ÅŸi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susÅ£inerii neconstituÅ£ionalităţii unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competenţă a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, ci în competenÅ£a exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară²".

² Decizia nr. 1016/2009 ÅŸi Decizia nr. 1017/2009 (publicate în M. Of. nr. 567 din 14 august 2009). Curtea ConstituÅ£ională "nu poate fi transformată în legiuitor, ci trebuie să-ÅŸi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenÅ£a de a lipsi de efecte juridice legile neconstituÅ£ionale³".
³ Decizia nr. 1593/2009 ÅŸi Decizia nr. 1642/2009 (publicate în M. Of. nr. 45 din 20 ianuarie 2010). De asemenea, a observat că modul de aplicare a legii ÅŸi "stabilirea unei interpretări unitare a actelor normative nu intră în competenÅ£a instanÅ£ei de contencios constituÅ£ional..., ci a instanÅ£elor de judecată, respectiv a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie... ".

Revista Română de Dreptul Muncii 2/2010